nu am văzut niciodată animale bolnave de streche
fugind de tot ceea ce le-ar fi putut vindeca
în schimb l-am văzut pe ioanid romanescu
pășind la socola precum platon
pe aleile din grădina vestitului akademos
o vreme chiar l-am însoțit în troleul 46
insistând să-mi facă proba reamintirii
nu intra cu iubita ta aici
nu ți-a venit rândul
mai curând dăruiește-i
crinul albastru din lanul de crini
îngrijiți și crescuți cu lacrimi de bolnav
ca pentru a mai înduioșa fiara de la securitate
crinul albastru cules de cu seară
ce vindecă de hipofrenie
eu nu cred că totul în lume este zadarnic
șirul acesta de oameni lucizi
așezat cu stângăcie după gratii
să-i dăm binețe să-i ducem țigări
și ei ca și mine
țin regim de hipofrenie
în această mare de crini
ce-și unduie valurile
antepenultimul adam
îi crește cu ochii lui verzi-căprii
privindu-mă adânc himeric
coboară din ultimul troleu 46
de pe ultima șosea comunistă
ionizând marea ionică a socolei
din faimoasa grădină a lui akademos
după ioanid foarte puțini oameni
au mai fost pe pământul de crini
poate doi sau trei ne-au cunoscut