I

oricât de departe ai fi
iubito
aproape îmi ești
atât de aproape încât
între mine și tine
nu mai este nimic

dar ce dor mi se face
dor pururi de tine
oricât de aproape ai fi
oricât de aproape
iubito
de mine


II

vino
în cerul meu nou și senin
coborât peste mare
vino să umplem înaltul
cu muzici și stele
pacea să o dăruim

vino aici
în templul visării
unde îngerii dorm
iar zeul măsoară
dorul de dragoste
viu

și pământul pustiu
să-l lumineze iubirea
sărutări și arome
sfințească tăcerea



III

mai frumoasă mai vie
pe o rază de soare te nalți în văzduh
când fericirea coboară
în odăile tale

este
exilul tău ultim
de-a dreptul în suflet

înalță
înalță-te

rămâne-vor jos
mormintele doar
și-un scâncet
de-mpătimite trupuri



IV

tu albă
înveșmântată în albe
aduceri aminte
tu albă
înveșmântată în sfinte
visări
în tăceri și cuvinte
bucurii și dureri
de mâine de ieri
tu azi te dezbracă



V

ferice
de cel ce se află în pântecul tău
și ferice
de cel slobozit dintru pântece
ferice
de cel de din brațele tale
și ferice
de cel ce te ține în brațe
ferice
de cei asemenea ție
și ferice
de cel căruia-i semeni
ferice de unul
și ferice de gemeni
ferice de tine de tine de tine
o, mare maria marina fecioară



VI

numai pe tine te văd
ori încotro aș privi
numai ție îți cânt
dimpreună cu florile
dimpreună cu steaua
din care cobori
înstelată
cu brațele pline
de flori

pururi lumină
de soare să-mi fii
cum lumină îți sunt
răsărind din cuvinte
numai pe tine te văd
ori încotro aș privi
numai ție îți cânt
de acum înainte



VII

marie fecioară stea fără apus
lumină răsărind peste lume
spune-mi
unde și când se va naște
fiul înțelepciunii

iată că fulgerul se dilată
peste cadranele noastre solare
și îngerii tăi se întorc
la tine
primește
ofrandele lor

și ceruri deschide și rodul
trupului tău dăruiește-l
tatălui
cu smerenie