„Cusurul tău”, mi-a spus un bun amic,
„e metaforizarea ta bigotă,
că te citesc și nu-nțeleg nimic,
apoi te-ascult și nu pricep o iotă.

Îmi e cam greu, dar trebuie să-ți zic,
așa suceală searbădă denotă
că vrei să îți ascunzi talentul mic
pe sub o fistichie redingotă,

că ai piciorul metric de pitic
băgat într-o teribilă ciubotă,
că miști ca baiadera din buric,
da’ ești cam surd și n-auzi nici o notă…”

Dreptate-avea… I-am dat, cât am putut,
până-a ajuns de nerecunoscut…