Ai adormit pe ea urechea
Ce ți-a suflat când erai mic
Doar veselie și chiar aievea
Că vei trăi cum ți-ai urzit.
Amurgul aplecării către viață
E tot mai cenușiu când vrei
Nu poți să cânți de două ori în față
Același cântec ce l-ai dăruit și Evei.
Fii vesel dară, orice ar fi
Chiar și când crezi că ai motive de amar
Nu mai sorbii din stropii ce ei elfii
I-au presărat în golul tău pahar.

Pe apanajul degradării clipei
Amurgul insolent al gândului dispare
Tu crezi în angrenajul unicei
A vieții ce e-n pragul unei eclipse de soare.
Tendențiosul sufletului amorțit de gheață
Plutește în creația divină mult prea pură
Ai sufletul ce stă atârnat de-o ață
Iar doar cuvintele mai au un loc pe gură.
Fii vesel dară, orice ar fi
Chiar și când crezi că ai motive de amar
Nu mai sorbii din stropii ce ei elfii
I-au presărat în golul tău pahar.