Dragostea niciunuia dintre noi
n-ar trebui să se oprească
după luna de miere
care nici nu e lună plină
ci mai degrabă una nouă.

De ce să transformăm totul în automatism
când am putea duce stindardul iubirii
până pe muntele bătrâneții
unde ne așteptă arca despărțirii.

Desigur singurătatea e o stare impusă
dar nepoții o pot umple de bucurii
și anotimpuri de neuitare.