Culorile vii ale frescelor se topesc și se preling
Pe toți pereții catedralei,
Albastrul de lapis
Cade în stropi mari și calzi de pe tavan
Pe capetele ridicate spre rugăciune,
Mânjește fețele palide ale fecioarelor
Venite din toată lumea
Pentru a sărbători viața,
Curge pe pleoape închise,
Sub care ochii privesc cerul deschis!