Nu e moment să crezi în stele
De nu ai semăna pământul
Căci nimeni nu mai crede-n ele
Chiar de ar fi grâu cât năutul.
În bezna nopții înstelate
Pământul e pustiu și trist
Doar mintea Universului stă și socoate
Căci a murit și ultimul artist.
În bezna minții ce străluce
De după ultimul neuron
Ea pare a fi la o răscruce
Va fi minune sau va fi…pardon.

El Universul se revarsă
Pământul a amuțit deodat`
Mă las plutind pe creste, în crevasă
Și retrăiesc starea de altădat`.
Cerul stă acum să se despice
Pe pajiște e-un verde crud
Din constelație ar vrea să se ridice
Mintea ce-mi acoperă trupul cel nud.
E sărbătoare mare-n Univers
Și pe Pământ se-ncinge sărbătoarea
Din bezna minții și-au pornit ce-l mers
Picioarele, ce din pământ își trag sudoarea.
În bezna minții ce străluce
De după ultimul neuron
Ea pare a fi la o răscruce
Va fi minune sau va fi…pardon.