Lui Dumnezeu credincios,visând
În viața mea e jurământ
Ș-apoi,de-oi fi luat de vânt
Și-n viață grea sa mă avânt
Dar cum să merg prin viață eu?
Cu inima plângând mereu
Trimis de Domnul pe pământ
Chemat de îngeri în mormânt
Eminescu,eu sunt cel
Cu inima uitată-n cer
Eminovici îmi spunea tata
O dor,o jale,tu tatăl meu
Conturul vieții,mai mereu
Copilărie,ai plecat
La Botoșani tu ai rămas
Eu plâng,suspin,dar nu mă las
În viața asta,pătimaș
De dragoste și poezie
De fală si de măiestrie
Inspirație și dorința
O dor de tine,cea promisă
Poate ca viața nu m-a înțeles
Dar cu inima îi dau un sens
Căci viața nu înseamnaă mult
Doar că acum eu sunt adult
Și cu credința am murit
Poate că nu te-ai lămurit
Dar,of,vei înțelege menirea
Și ce înseamna mântuirea
Inelul vieții l-am pierdut
Dar,poate că nu l-am avut
Eu sunt bine,fericit
Eminescu,împlinit