Clipele au valoarea lor, doar până atunci când ele mor
De n-ai știut să le hrănești, cu dragoste ca în povești.
Clipele au trăirea lor, când sunt departe de un dor
Dar ce folos de ele-și pierd, sclipirea, gândul de desmierd.
A fost trecut, a fost iubire, a fost durere, contopire
Dar a mai fost și-ncrâncenare, a fost iubire cu ardoare
Ce a adus ușor dar sigur, durerea sângerândă când el frigul
A tot pătruns în suflet gol, pe căi uitate de amor.
Te-ntrebi de ce nu vreau să fiu, din nou cu tine în pustiu?
De ce când vrei să m-amăgești, succesul de-altădat` nu-l mai găsești?
A fost iubire, dar a fost, acum nu are nici un rost
Să tot privim cu-nfrigurare, la inima ce incă doare.
Epilog:
Decât să te-amăgești trăind, cu gândul strecurat în vid
Mai bine trece a crea, ce mintea cea curată ar putea.
Dar de nu poți tu stai deoparte și uită c-ai citit această carte
Și schimbă versul ca și vremea, căci altfel îți vei tot cânta durerea.