Prea multe sînt acum
cuvintele singurătății
...și încercînd să le rostești
simți cum devin timp
parcă niciodată de-ajuns



alteori în tine
re-naște speranța
că ne-stingherit de rigoare
vei străvede acolo unde
aceleași cuvinte au fost
timp încă ne-destins



sau atunci vei pre-simți
acel - poate - gînd
care anume negînd
ar putea deveni în tine
clipa unui "acum"
mereu altfel
dar vertical(?)