ÎN DRUM SPRE VOI


Iar stau închis în oglinda mea și-mi văd imaginile voastre
trecute prin lumina și întunericul timpului meu.
Am adunat atâtea datorii pentru fiecare dintre voi și știu
că nu prea am cu ce sa vă plătesc, și știu că mă urmăriți
fixați definitiv în toate amintirile mele, și știu că vreți
doar să vă am mereu prezenți în stările mele, și știu că,
de fapt, voi nu mai existați pe lumea asta și mă așteptați
să vă întregesc lumea voastră de aici și acolo.
De ce-mi trozniți mobilele noaptea, de ce vă lăsați umbrele
strecurate noaptea sub pleoapele mele, de ce vă recunosc adesea
în chipuri asemănătoare ivite în întâmplările trăirilor?
Îmi sângerați amintirile singurătății cu zâmbetul vostru blajin,
acum, că sunteți descărcați de toate păcatele existenței
și numai eu vă mai trăiesc pe coama unui val de viață
în drum spre voi.