La poarta ta mai zburdă cai de mare,
ce să mai vin și eu de pe uscat
cu calul meu troian, din întâmplare
și, din nimic, pe nicăieri scăpat,

ce să mai bat cu oiștea-n gardul care
îmi pare-ntins în zare, ca un pat
de unde-un Procust taie din picioare
și din orice rămâne neplecat,

ce să m-atârn, la geamuri orbitoare,
cu degetele prins de canat,
când tu, sirena mea, dintre vapoare
nu vei mai știi de nici un nechezat ?!

Din ce-am dedus e oareșcum of course
că dusu'-i doar motiv de-dus-întors...