când
cu mâinile tale aduci fotosinteza
în odaia unde visele tale sunt chinuite
de gârbovele închipuiri
și e nevoie acerbă de verdele crud
când prea mult zbori pe loc
într-o încăpere unde cu ochii ai vrea
să deschizi soarele
când chemi la tine ziua
și ți-e lehamite de noapte
când aduni în palma stângă
umbrele unor riduri
care oricum nu e important de unde vin
când locurile pe care le vrei
știi sigur că sunt acolo
atunci du-te și lasă vorbă unui visător
să-ți ridice pleoapele
pentru că el știe cel mai bine
ce înseamnă să ai ochii deschiși
când picioarele sunt goale
dar visul se împlinește