m-am uitat adormită într-o stație de grâu
de frica pământului
păsările țin capul în jos la o pagină ruptă

gândurile copacilor au picioare de umbre
în mintea mea niciodată nu mint palmele
nisipului alb dintr-un buzunar în altul

calc apăsat fiecare urmă pe acoperiș
taină sub ochi am fost un copil
care a încercat să oprească ploaia văzând-o prima dată