Între două ninsori piramide suim,
Între două zidiri ochi de cer se deschid;
Timpul cește-n aluat, nu visăm, nu dorim
Noaptea-i lungă și-n zori șerpuiește perfid.

Esperanto s-a stins, se anunță căderi,
Sub o mască de râs: mai ascunsele ploi.
Mucegaiuri cuprind ziduri mari de tăceri,
Se întunecă lin și mă-nchid într-un sloi.

Fără noimă se strâng în pătrate idei,
Fără gânduri în cerc, o spirală s-a rupt;
Se prelinge din vâsc sânge viu și mai iei
O cărare-n păduri și un munte abrupt.