celor care suferă cu inima
le sugerez să pornească-ndărăt
sîngele va năvăli pe macadam
membrele amputate vor fi nuferii
acestei înnoite lagune din care
o dată la cîteva secunde țîșnesc
gheizerele de petrol și dolari

se omogenizează

întîi și întîi pare de-a dreptul
imposibil ca un biet om fără altă
virtute afară de infatuarea curajului
pornit de niciunde să se înfunde
în pustiurile ecvestre de la
granița adevărului cu frumusețea

poezia

ea precedînd realitatea
și niciodată pretinzînd
că o cuprinde devine

pretext și nu argument

atunci s-a petrecut ceea ce nu pot nici uita și nici
împărtăși pe de-a-ntregul atunci am binecuvîntat bezna
și piatra bătrînul trup înșfăcat de dureri al bunicului
l-am binecuvîntat aplecat peste prăpastia mea personală
punctul și toate deopotrivă atunci am vrut să le spun
că nu mai avem nici o șansă numai ca să păstrez singur
speranța aceasta ca o bilă de nichel în gîtlejul uscat

deznădejdea iar de atunci

universul divinitatea
cuvintele acestea mari
de carton și sclipici
nu știu dacă au reușit
să se mai dezlipească