Ȋntotdeauna am fost soarele pe strada ei
aveam 6 ani când ne-am mutat la o garsonieră închiriată
după ce s-a despărțit de tata
mama s-a angajat în diferite domenii de activitate
să nu se atingă umbra de universul meu.

Stăteam cu orele în compania personajelor din cărți
înțelegeam de ce mama spunea că
se poate deschide poarta de fier a oricărui vis
îmi făcusem un obicei de-a urca pe calorifer să ajung la fereastră
transformam dorul de mamă într-un peisaj de abur.

De câteva ori
am surprins fizionomia mamei aflată sub presiunea sufletului
și gândurile între cer și pământ
cu timpul atitudinea îi traversa poluri opuse.

Ȋn ungherul existenței ei
se transfigura omul din ea
și eu ocupam prea puțin loc
zile și nopți Cel De Sus m-a înarmat cu forță interioară
și azi starea de spirit a mamei e reîncărcată pozitiv.