Vom merge, iarna, într-un vagon dorit,
Mic, roz, cu perne-albastre,
În fiecare colț având un cuib menit
Săruturilor noastre.

Tu ochii-i vei închide, ca să nu vezi pe geam,
Făcând prin noapte schime
Făpturile acelea îngrozitoare, neam
De lupi și draci, mulțime.

Îți vei simți apoi obrazul zgâriat -
O mică sărutare ca un păianjen beat
Alunecând pe gât...

Și înclinându-ți capul: ,,Caută!’''’ vei spune...
Nu vom găsi ușor acea sălbăticiune
Care aleargă mult...