în una din diminețile acestea afurisite ne vor da drumul să plecăm
rămânând în locul unde am locuit niște culori prin ierburi

așa-i aici
mulți adorm în sine de dragul iubirii
și se mulțumesc cu zdruncinatul din camion
când sunt duși la muncile câmpului
ba compun chiar și balade

aici
nori plini de rotițe și alte mecanisme
trec pe străzi noaprea ca niște voievozi
auzi trosnituri și căderi de obiecte gigant
moment în care toți ducem speriați mâna la oase
când luăm micul dejun nu vorbim despre asta
admirăm străzile ce sunt spălate de o mașinărie comunitară
la care contribuim complice

când ne îndrăgostim
vine cineva mai înalt decât noi
și ne pune un fir lung de siguranță în sânge
de ne trezim la sfârșitul vieții legați fedeleș
împiedicându-ne

facem plimbări pe umerii iubitei
privim în jos și îi vedem sânii de ne apucă amețeala
sânii aceia de care atunci când facem dragoste
ne apropiem până îi auzim cum respiră

aici călcăm semeț
cu tălpile formate din milioane și milioane de furnici
se mișcă crengile
curge zăpada din nori
se crapă cerul atunci când călcăm noi

avem impresia că în urmă este un batalion de întuneric
dar este doar o bandă de prins muște
ce atârnă de soare în care
orbiți de firul din sânge ne prindem unul câte unul
toate personalitățile în care am trăit