dacă ți-aș dărui sărutări pe pleoape
pe gene
pe ochi și pe suflet
mi-ai dărui înapoi oare
doar
o încruntare
și nici o vorbă senină din alt tău glas?

M-aș pierde într-o negură
la fel de neagră ca ai tăi ochi
și m-aș ivi doar seara
când ai adormi
și lumea mea zdrobită se va trezi
să te iubească
și să-ți șoptească
vorbe de dulce amor.

Și aș sta la stânga ta
o nebunie aparentă
privind
cum prin viață treci
zâmbind
acel zâmbet
iubit
și distant.

Și aș sta să privesc
și ți-aș vorbi
doar în dodii
și poezii de amor—

Și te-aș proteja
te-aș proteja tare
ca un eroul personal
de tot și
de toate;
de rău
de ne-bine
de nebuniile vieții.

Și aș fi umbra ta
și aș sta la stânga ta
și ți-aș dărui
șoapte
vorbe
dulci de amor.

Nu vrei să fii, cumva,
umbra mea?