poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ cântec naiv
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-05 | |
Era o zi ca oricare alta
și eu, aflat în trecere prin fauna ei, le văzusem pe femeiuștile alea care stăteau picior peste picior pe canapeaua din piele ce se profila ca o tumoretă polipoidă în inima unui lung coridor și una dintre ele, uitându-se țintă la mine, se întreba cu glas tare, patetic, cu enervare: Nu înțeleg, de ce tace, de ce nu zice nimic și asta după ce am izbutit să-l sinucid de mai multe ori? Celelalte, însă, nu reușeau să găsească niciun răspuns. De ce taci? - se răstea femeiușca aceea la mine noaptea în vis De ce? - mă-ntrebase ea încă o dată, de trei, de patru ori, în timp ce continua să mă înjunghie cu bisturiul în inima de cinci, de șase, de șapte ori … Sub ploaia de lovituri de cuțit rănile îmi înfloreau pe piept ca niște plante carnivore cu gurile larg deschise … … și inima mea bătea, bătea în continuare, bătea ca un pumn, bătea tot mai tare în capul femeiuștii plagiatoare, bătea, învinețindu-i gândurile din ce în ce mai bolnave cu accentul pe zero, din ce în ce mai rare, bătea cu furie, bătea crescând, bătea, făcându-se cât capul femeiuștii plagiatoare de mare, gata din clipă în clipă să-i explodeze creierul care nu izbutea să găsească răspuns la una și-aceeași întrebare: De ce tac, de ce nu spun nimic?! Doream să-i spun: Tu chiar vrei să afli adevărul sau doar cauți un țap ispășitor pentru lumile prin care te învârți, prostituându-te?! Doream să-i spun, dar nu i-am zis nimic și inima mea bătea, bătea în continuare, bătea, crescând dureros, ca o tumoare, în creierul femeiuștii plagiatoare, bătea ca un pumn, bătea tot mai tare, bătea, zguduind pereții din jur care stăteau să se prăbușească peste țeasta femeiuștii flecare, bătea nervos, bătea crescând, bătea din ce în ce mai tare, bătea, făcându-se cât capul femeiuștii plagiatoare de mare și eu tăceam, tăceam în continuare o tăcere din ce în ce mai apăsătoare, o tăcere crescând dureros ca o tumoare în creierul femeiuștii flecare. 05.11.2012; 07:41
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate