Necunoscuta,

Tânăr rebel fiind odat’
Strigând de-o provocare,
Un nume chiar nu mi-a scăpat
Spre o atentă cercetare !

Crescut in plină confidență,
De a convinge pe oricine,
Părea o simplă providență
De-a fi pe lângă tine!

Având atâta experiență,
De a vorbi cu o femeie,
Părea lipsit de evidență,
Așa o criză de scânteie!

Am incercat peste puteri,
Te-a prinde către mine,
Deși mereu ieșea altminteri,
Nu mă puteam abține!

Un gust amar m-a petrecut,
O lungă perioadă,
De-a nu putea sa fiu plăcut,
De fata cea nomadă!

Iar când speranța mi-am pierdut,
Cuprins și de tristețe,
Ea chiar deodat’ a apărut
La cartea cea cu fețe!

Atât de fericit eu sunt,
Trăind intr-o poveste,
De-am și uitat c-am fost mărunt,
In ale ei priviri celeste!

Mereu voi sta in umbra ei,
Atent la maniere ,
Și clipa toata i-o voi da
Când timpul o va cere!