Te- aștept în lumea somnului pierdut
Cu frunte grea și neclipite gene
Cu sânge ce băltește, târându-se prin vene,
Cu ochi ce-au obosit de lacrimi și văzut.

Te simt cum te topești din lumea fără vise
Cum te sublimi în noapte ca prețios cristal
Vuind precum o mare, ce-i strânsă într-un val
Trecând ca o o maree ecluzele-mi deschise

Iar timpul se deșiră-n secunde despletite
Curgând tot mai aritmic prin inima-mi de lut
Cu cămăruțe mici, însă de neumplut
Cu așchii de speranțe, iluzii nesfârșite.

În farmecul tău, prins, mă simt ca într- un clește
Rămân perplex în noapte, peren ca o fosilă
Deșertului ce-l dorm îi sunt trează cămilă
Ce– n fiecare oază se retransformă-n pește.

În lumea somnului, târziu și tulburat
De vise fără tine, dormite fără sens
Plutesc ușor în noapte din ce în ce mai dens
Ca petecul de nor pe-un cer învolburat.