eu sunt cuvântul!
coaja ce o port mă apără de gândurile voastre.
eu sunt cuvântul!
straiul ce mă-mbracă n-are noimă,
e doar coperta ce nu mă lasă să mă vărs,
mi-e adăpost cât să nu fiu spulberat de vânt.

eu sunt copilul timpului,
universu-și scuipă veninul prin ochii mei,
zeii iși suflă durerea pe buzele mele.
eu sunt cuvântul!
durerea mea e de prisos,
iar trupul meu se zbate-n loc
precum un peste ce înoată mai mult decât cuprinde marea.

eu sunt sufletul vântului,
norii plâng zâmbetul meu,
pământul se îneacă sub scânteia mea,
mările seacă și munții vuiesc
pe când pasu-mi se mișcă domol.

eu sunt cuvântul!
tăcerea mea e întuneric,
stelele se ofilesc și cad când mă preling în taină,
iar universul se frânge-n zerouri
când suflu-mi se pierde.

port ce dintâi rază de soare
și tot în pielea mea se frânge abisul luciferic.
eu port păcatul zămislitor de viață.