dorințele ca o pană pusă sub piatră
un tren ce trece printre toate peste drumuri de apă
n-aș fi vrut să pleci
sau poate așa încep lucrurile
prin poarta deschisă
să scape

o supapă ce nu se lasă închisă
pictând paradisuri în culori răsfirate

am visat un loc fără visuri
de m-am trezit în pântecul tău
și era cald și era bine

m-am trezit când doream să
te sărut dar tu erai nespus de departe

într-un pântec mare, rotund
ce vibra peste toate
și cuvintele neîncepute se destrămau, iar tu zâmbeai
de undeva din spatele tuturor viselor
fugeai, săreai și rostogoleai
pietre sub picioarele tale goale și
pieptul tău se împlinea în culoare
și degetele mele când încercam să te-ating
lăsau urme de sânge și lapte
amestecate

ce încerc să răspund nu se află în toate
cine sunt eu să judec, să caut răspuns
viața are un fel de-a sfârși fără să lase
scrisori sau alte prostii