Dumnezeu mi-a intrat prin ușile de la casă.

Era prima dată când trecea.
Ca o cometă care nu conta
Printre stele cădea.

Pentru mine, ca El, nimeni nu mai era!

Avea semințe sădite în degete.
De sub fiecare îi crăpa secunda care conta
Și părea că rodea prin înaltul văzduh.

De atunci casa mea are ferestre ca ochii.
Trece îngerul și prin ea privește.

Eu dau la o parte perdelele și jaluzelele
Lăsând să intre continuu lumini de poveste.