Crește-n mine salcie plăpândă
Scuturându-și clipele din plete
Numai eu mai stau la pândă
Și-am să te iubesc pe îndelete

Trec iluzii peste noi o apă
De dorinți care se pierd din cârmă
Zilele exodul lor îl sapă
În Apocalipsa cea din urmă

Salcia în ramuri mă-mpresoară
În îmbrățișarea ei perfectă
Bănuiesc că e ultima oară
De iubire plânsă pe planetă

A rămas întins doar ochiul bălții
Câțiva nuferi rătăciți pe apă
Și acel negru miros al nopții
Care-n viață prea smerit mă sapă

Sălciile-și plâng timid destinul
Călărind tăcute peste maluri
Vin în mine să își facă plinul
Alte vise, alte idealuri

Voi lăsa iubirea mea să moară
În adânca ta singurătate
Am să țip tăcerii c-o să doară
Noutatea este repetată

Cine poate, facă pe deșteptul
Flori să-mpartă stânga și cu dreapta
Se va stinge-n doruri înțeleptul
Și în scurtă poezia asta.

Vor rămâne stelele eterne
Uneori în ceruri să se-mpungă
Două lacrimi înflorind pe perne
Un mormânt de apă să ne-ajungă.