În vara noastră cea fugară
Un limped gînd mă străbătu
Cu arcul lui Ulise în Penelope
Și nu veni și nu se mai făcu
În vecii cei vestiți de pe aproape
O carte stă pe geana neînchisă
Cu pintenii ascunși în ghemotoace
De curpeni dulci ai clipelor trecute
Și se cuprinde în gemete stelare
O curcubee abia văzuta
In care-un cavaler salbatec
Bate cu pintenii de bronz
La poarta nedeschiselor solare
Domnite vesele s-ascund cind
Menestrelul cinta nevazut
Caci cavalerul lancea si-o ascute
Cind vrea sa-nvinga pe dusmanul
Pe care-n vis nu l-a vazut
Si nu mai poate sa-l sarute
Virtute tu in adevar astazi esti
Cu cucuta te voi ucide
Amantule atila te cuprinde
In dormitoarele italiene
El negru e la suflet ce vrei
Sa mai crezi e virtute
Nu minciuna tu iago
Esti tinar si vrei sa spui
Ca domnitele-nvara
Sint minciuni sint treceri de ele
De peste tot
Batista nu are nici o importanta
Compozitorul e mort
Tu esti negru si de la literatura
Nu am invatat azi nimic
Scrie de cintec nu-mi pasa
Vara aceasta e cea mai frumoasa
Si tu menestrelule vesel s-o cinti.