Candva credeam ca lacrimile de cristal

Nu pot zdrobi al fericirii val.

Ca ochii blanzi ai mamei mele

Ramane-vor limpezi ca doua galbene lalele.

In lumea asta dulce amaruie

Scaldata in sangele unei tinere duduie

Cerul din soare in sange s-a preschimbat?!

Totul e terminat?!

Vad suferinta!

Sunt precum suferinta

unei rani deschise,cu o solnita deasupra-mi..

As vrea sa fug,

De ea sa evadez,

Dar ce sa mulg?

Departe-i ovina cu dulcele lapte

Ca-ntrun mare concert ,doua soapte!

Ma lovesc de trupu-mi de gheata

Si creierul imi striga:,,-Inceteaza!”

,,-Nu mai pot slujnica sa fiu

Si sa port un sort nouriu!

Sa fiu sclava propriilor greseli

Sa uit de tot pentru simple pareri!”

Ma uit la el,plange.

ââ