Se simte iarna mai aproape si-n jur copacii toti ofteaza,
In parul nostru plange toamna, cu adieri si-ncet suspina,
O pasare alunga norii si-un ochi e trist si-i lacrimeaza
Iar sufletul in care-ai fost, isi cauta pierdut o vina.

Candva stiam ce-nseamna iarna cu visul ei si cu zapezi,
Te sarutam usor pe tampla si se topeau in colt de pleoape,
Ghetari ascunsi printre cuvinte, pe care astazi nu ii vezi,
Cum trec plutind in doua lacrimi, de visele noastre aproape.

Se scurge toamna printre riduri si te iubesc cu dorul ei,
Invaluind in nori de ceata, privirea-n ochii-mi obositi
Si nu stiu cat e departarea si nu stiu daca azi mai vrei,
Sa ma traiesti cu toata iarna si pasii fulgilor, raniti.

Se simt in jur miresme dulci si parca totul e tarziu,
Imi bate-n tampla o tacere, pastrata-n visul ce s-a stins
Si plang mereu ca dupa tine si, crede-ma ca nu mai stiu
De ce e-ntunecata clipa, cand albul ierni ne-a cuprins?