Ziua în care pun stop unei deziluzii
Ziua in care mă reîntorc la realitatea crudă care îmi ține umbra în nopțile stinghere
Ziua în care redevin copilul visător ce pășește inocent și retard în contexte distructive
Azi e ziua în care plutesc în scrum de amintiri încercând să le șterg cu strănuturi din lobii temporali
Ziua in care gândurile-mi sunt in revizie,
În speranța să-mi creez o bază de date mai însorită decat predecesoarea ei.

Și visez, îngropată în morman de idei, la ziua de mâine

Visez să fiu deconectată, fără tastatură, fără internet, fără telefon
Ce tu facebook și google plus

mi-e dor să-ți scriu o scrisoare
să-ți aștern vizual lagărul meu de concentrare,

să-ți pictez sentimentele mele și să te las să le culegi unul câte unul
până când imaginea nu mai e blurry.

Mi-e dor să-mi scrijelesc lacrimile cu o peniță
Și să las parfumul cremei mele pe foile
Ce-mi mărturisesc micuțeniile și nenorocirile
Dintr-o lume supra modernizată