Nici azi na/i mai scris o poezie
pe ușa frigiderului, coment e gol
zadarnic am căutat
prin text, atelier, coplecții,
bibliotecă, membrii,
pagina se află tot pustie.

o stare de discomfort și desincronizare de/acum
bîntuie statornic
toamna și/a ascuns ultima ei căldură și candoare.
poate am greșit cu vreo /un cuvînt acid
te/am supărat fără să vreu firește și mă doare.

ți/ai scuturat și ultima frunză
din pomii de rod,
galbene frunze argintii jos covorul e galben
sub picioarele/mi ostenite gros foșnește.

verzi sînt doar acei pomii
ce astă vară îmi ținea de umbră
acum măreți si solitarii trimit un vânt
despoind răsuciți arțarii defunții la pămînt.

ori cum doream să plec
în cale să nu/ți mai stau
tu ești toamnă eu sînt vară
creanga se zbate în zadar meru și iară...

dar nu te supăra pe mine
primăvara ce o să vină
imi voi face un lăstar vecin ție
de la trunchi și rădăcincă
păsările să ne fie oaspeți cînt și bucurie.