pe sub podul de metal ca un strugure cald
cărămizile-s sparte, pe alocuri se vede cărarea deviind crud
și trenurile sparg în pustule orizonturi puhave și triste

e veșnică noaptea și-n cupluri se nasc ireversibil compromisuri
în articulații cimentul trosnește sub degete strânse în schismă
și zboară chitare peste claviaturi de oase aprinse
și tunurile suflă mofluz cu gura plină de pietriș, rădăcini și pământ
și prin albastru închis obuzele sapă tranșee în câmp

nu mai vii cum veneai peste ulucile putrezite
nucul cu frunzele sfâșiate și-a prins crengile în sârme
în timp ce dansul se strânge ca o pungă de chipsuri uscate
în bar sub aburi de săpun lumini de neon te despică
și tu te uiți obsesiv pe telefon

(părul tău tresare
nervos începe o melodie lentă, duioasă și degetele
mele se plimbă o clipă
mă zărești geometric inima tresare
și prin toate aceste dislocări greoaie
zâmbești
ca-ntr-o reclamă)