poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2220 .



Paradiso Perduto
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [songoku_blond ]

2011-10-03  |     | 



Sunt datoare unui oarecare cu o viață sau mie cu o moarte.
M-așteaptă viori ude, scârțâind cu ecou,
degete ce se iubesc în podul palmei
și-apoi se-nșală fără prejudecăți,
clipocind pe clape de orgă hidraulică

Chicotește strident când fulgere în călduri violează umbre orfane.

Privește-n sus, înger cu gravitație-nverșunată,
să vezi cum calci în picioare cerul
ca pe-o oglindă cu reflexii proprii!

Fântâna-i ancorată-n mâl marin
cu valuri însorite, în falduri auriu-chicios;
e seacă și adâncă și dinăuntru
țipă Dumnezeu că-i ard veșmintele și se îneacă pe uscat.
Îl văd cu ochii-nchiși ca pe un om al peșterii
ce mă orbește cu merele de aur

„Măi, Prâslea!”

și scuipă boabe de salivă sau de lavă

Uită-te-n sus, demon umplut cu heliu,
să vezi cașmirul verde cum căptușește
pielea buricului zbârcită!

Te calcă Pământul în picioare goale

***

Îmi plac porțile ruginite de mult, de jos până sus și invers
și cântând din țâțâni și-nchise după mine
și-mi plac statuile cu ochii albi,
cu febră, forme voluptoase
și îmbrăcate-n neglijeu de pânză de păianjen

și bălți și buruieni înalte
și mese rotunde crescute din pământ
maturizate-n piatră
hățișuri crude și flori neînflorite,
copaci înalți și răcănei cu gușă
și nuferi egoiști ca bube de adolescent
numai să-i storci de răutate

să bei și să te-mpiedici ca o rață
pe treptele de marmură

plămânii să n-aibă timp să mai clipească
umiditatea din branhiile pereților.

În marea sală cu tavanul spart,
să plouă cu ecou prin candelabru
și să se piardă cu preludiu
într-o fântân-arteziană.

Dumnezeu e pe Stop.

Îngeri înaripați ultraflexibil
valsează-ntorși pe dos;
se dau de ceasul vieții
cu frunțile lipite de draci gonflabili,
se nasc pe capete și mor pe gânduri
când eu uit cheia-n ușă.

***

Să cânte vântul în orchestră,
să-l pun la vechea orgă cariată
și să-l înec între cearșafuri
și să tușească muzică
și-o notă discordantă-n cheia „Soul”
că l-am închis pe Dumnezeu în propria casă
și am visat că uit să mor.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!