Probabil destinul ridică pe oameni
pe scaun de zei sau semeni de rând.
Chiar dacă există proteste și pichete
din partea unor oameni fără valoare,
destinul îi pune la colț pe coji de nucă.
Nu le satisface revendicările, rămân la perete,
de multe ori îi pune iar pe fugă.

Protejată contra bacteriilor intruse
omenirea negociază la infinit cu destinul
și nu recunoaște valoarea unui prețios timp.
Majoritatea pretențioșilor execută mișcări
repetate și lipsite de bun simț.
Alergător de lungă durată acest destin
acționează uneori constant, ocrotește multe migrări.

Pentru un traseu sănătos acest destin
discută cu drama unor oameni fără șansă
și elimină cât poate vorbele urâte, grele.
Executarea silită făcută uneori de soartă
vizează pe cei bolnavi, pe cei săraci.
Ei nu își găsesc pe lume rostul,
nemâncați cerșesc din poartă în poartă.