Casa mea plină de crăpături
nu are gust de beton
nici de cărămizi calde

lăcaș de fildeș
neîntins pe câmpie
fără iarnă scurtă

doar un anotimp nesfârșit
locuit de copilărie.

stam fără de grijă
în casa mea de veselie
îmbodobită cu pietre scumpe
și cu lemn de abanos

casa mea lăbărțată
de inimi enigmatice
prezente și în absența lor
toate câte sunt
nu mai mari
de o inimă de porumbel.