E tot aceeași lume, parcă ceva mai goală
Neterminații pași mi se preling în zare
Sunt iarăși un copil în prima zi de școală
Sau un adolescent cu tine’n brațe’n mare.

Am prețuit mereu secundele cu tine
Mi-am reproșat rușinea de a nu fi perfect
M-am bucurat atâta că poți să fii cu mine
Deși în viața ta am fost un mic proiect.

Și pentru că iubirile adesea putrezesc,
Deși miros cangrena ce naște din trădare
Rămân același clovn , ce încă te iubesc
Chiar de primesc în schimb doar hohote amare.

De știu acum, în fine, că nu a fost să fie
O iau cu greu la capăt, în lumea fără tine
E dragostea-ți ucisă, dar amintirea-ți vie
Mă face să mai cred, mă-mbie, mă susține.

Și dincolo de’aceste iluzii fără sens
Ce nasc și avortează din mintea’mi obosită
Te naști mereu nălucă, precum un vis intens
Halucinând în voie iubirea nesfârșită...