e pontul euxin scăldat în pește
și-n razele de început de veac,
iubita mea, e mai, te rog, privește
cum mugurii iubirii se desfac
și dau în rod ca maicile barbare,
născând copiii frigului meu scit,
suntem, iubito, într-o zi cu soare
fără-nceput și fără de sfârșit

la pontul euxin e numai pace
și dealurile par de catifea,
mi-am lepădat aseară trei cojoace
și astăzi o să-mi lepăd o manta

colibele mai scot ici-colo fumuri
ca niște păsări mari fără stăpân,
praful cules din sciticele drumuri
îmi biciuiește fragedul plămân

stau iar pe țărm, cu gândul către tine
și către Roma-n care a merge nu mai pot,
doar scoicile cu perle se prăbușesc în mine
și-un țipăt lung și tandru-n surdina mării scot

2004