Plâng Troițele-n Bucovina...

Plâng Troițele de la răscruci de drumuri,
Pe toate dealurile pitorești,
Sub schilodite ziduri de cetate:
Și la Hotin, la Herța și Storojineț.
Curg lacrimi peste Bistrița, peste Siret,
La Prut curg și pe Nistru –
Toată Bucovina e o lacrimă
Curgând în valuri către Marea Neagră!
Ce aprigă și jalnică realitate
Pe care ne-o dirijați cumplit,
Voi „frați” ukraineni de-atât amar de vreme!
Jalea Bucovinei udă fața Basarabiei
Care mai respiră greu sub cizma slavilor,
Iar voi, „frați” ukraineni,
Impuneți limba lui Taras să fie vorbită
Chiar și de toți grăjdarii Bucovinei:
Când veți răspunde pentru plânsul
Limbii române din Bucovina,
De ce plâng azi Troițele la toate răscrucile?
Dar este adevărul în Fața lui Dumnezeu...
Tu, academicene Oles Goncear, plecat în eternitate,
Tu Pablo Zagrebelnîi și tu frate poet – Ivan Draci –
De ce credeți că Troițele române plîng în Bucovina
Cu apăde ploaie?
Cum am putea rămâne prieteni și frați
Dacă Bucovina continuați s-o furați?
Știți voi „fraților” că Þara Fagilor
Ar putea să se răzbune complit
Pentru toate lacrimile azi vărsate?