aceeași singuratică promenadă
pe care o porți ca o corespondență
vânăm întrebarea serii „când?”
în care o vocală reprezintă un adaos
al fericirii care stă la coadă.
tu ești purtătoarea cuvântului „dragoste”
care-mi înfierbântă cămașa în vâltorile flăcării
și mă topește în sudoarea geloziei
în care ruguri zburdă și îmbrățișează
gramatica sufletulului pereche
și dorința unei izbăviri iminente...
tu ești în inima mea
pentru că-n altă viață s-a dat
stingerea.