poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ noi, oamenii
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-07 | |
Tristețea mi s-a-ncolăcit năucă,
Pe umbre amăgitoare de culori, Spre orizontu-adânc ca o nălucă, Își trece pleoapa pe un noian de sori. Se scaldă-n apa cerului albastră, Frunziș de valuri se surpă împrejur, Răsfrânt e norul ca într-o fereastră, Când bea din mare un cer așa de pur. Întinsă apoi pe netedul amurg, Ca un parfum din ultima grădină, Stă și-noadă apa clipelor ce curg, Spre lac etern cu malul în ruină. Ușor bronzată, pare o statuie, Pusă pe un soclu într-un timp conex, Măreț boltită-n noaptea timpurie, Mari stropi de rouă îi picură pe sex. Cu brațele înfășurate în sâni, Împinși în față ei singuri sus țintesc, A cerului oglindă de prin fântâni, Când stele goale în ape se privesc. Cu ochii stinși în lacul de-ntuneric, Ce sorb odihna din tainicile seri, Parcă ar sorbi într-un joc feeric, Sclipiri venite din lumile de ieri. Tainic joacă ceasurile în hore, Pe un mal de somn prin gene strecurat, Tristețea-și poartă formele sonore, De statuie pe un soclu demodat. Marin Voicu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate