Azi am râs cu mare poftă…
Am povestit…am dansat pe străzi cu voiciune
Am inventat istorii fără amărăciune…
Și totul era calm…și viu…și liniștit…

Și-apoi m-am îndreptat spre casă
Cu pași din ce în ce mai lenți
Și gândurile sumbre iară mă apasă...
Și simțurile nu-mi mai dau de-ales...

Schimbare-ngrozitoare de stare
m-apasă mereu, neîncetat
acum râd, apoi plâng și doare
când mă gândesc la tot ce am sperat...

Și sunetul viorii-mi mângâie auzul;
Și stările de bucurie și tristețe se tot luptă,
Și-n mintea mea se-aude numai susur
Și granița între viu și mort e ruptă.

Acum nu mai e nimic...e gol
E numai una -
Tristețe, amărăciune și durerea
Doar ele mă mai domină în astă lume...

Nu mai lupta cu-atâta zădărnicie;
Să scapi de cel ce-ai devenit...
În fiecare trăiește melancolie
Și fiecare e un melancolic fericit.