mâinile împreunate pe creștet și
această constrângere mă domină încă
indiferent de cămașa ce o port
dacă tac dezgolindu-mă de sine
ori frecând cu vârfurile degetelor
genunchii osoși ai raiului promis

***

și ce dacă mă legăn
ferind într-o poezie tot ce gândesc
despre voi
privind pe ascuns ca un hoț - de rând
femeia celuilalt
sub grosimea sticlei
doar să scurtez drumul către gară

***

domnul a trimis umbra să ne dezlege
întâi picioarele
apoi semnul bun
legătura subțire dintre om
și camera cu patru uși
cu trei degete și unghii albastre
- eram primii, de fiecare dată sub ochii tăi
cuibărind în punctul imaginat
neprevăzute combinații
mai adumbriți
când și când copii

***

la primul cat o verandă
și darul convingerii
sculptând frumos în lemn moale
trei cercuri albe
dintre ai noștri

**