Aș putea să mor
în liniștea așternută pe raft, lângă praf;
Tăcerea-asurzitoare
învie cicatrici de culoarea toamnei.
E ruginiu, maro și galben putrezit
pe marginea iubirii tale.

Mă simt de parc-as fi straină
și de timpuri și de loc...
Merg pe cioturi de gheată pe stradă
Îmbrăcată cu gânduri de foc.

Te visez, și întind o mână
Mă învârt printre picuri de ploaie
Nu pot să mai simt, dar văd
Cum roșu,maroniu și galben putrezit
se scurg pe marginea iubirii tale.