Să recunoaști fiecare amănunt
Să retrăiești clipele urâte și frumoase
Stă în carnea ta prinsă pe oase
Și urcă în gânduri ca într-un spital
Unde ți se cos rănile și aștepți să pleci
Departe de durerile și umilințele lumii.

Să cauți adevărul tău curat
Să rămâi în dragostea dintru-nceput
Fără remușcări pentru faptele rele
Și de ce n-ai fost mai calculat
E o mulțumire adăugată vieții
Ca o cascadă pe un râu

Azi ți se spulberă convingerile
Pe care mulți s-au chinuit să le ai
Constați că idealurile au fost false
Și pilonii societății duși de ape.