Stafii prelungi de doruri ucise-n călimară,
Călări pe cai de neguri îmi tropotesc în prag,
Sub gheare seci mă sfâșii visându-mă fecioară
Când lângă tocul ușii m-așteaptă un toiag.

Aducerile-aminte cu vise fără ham
Mă probozesc în palme dorite odinioară
Dar ceasul mă trezește când se lovesc de geam
Stafii prelungi de doruri ucise-n călimară.

Cum mă-mpleteam cu luna în jerbele de ceață
În nopți ce dinspre ziuă mă cuibăream cu drag!
Sub genele ce astăzi pe umeri îmi îngheță
Călări pe cai de neguri îmi tropotesc în prag.

Cu buzele lipite de scorbura din bucium
Din care izvorăște speranța-n prag de seară,
Mă nărui în suflarea ce ostenește-n zbucium,
Sub gheare seci mă sfâșii, visându-mă fecioară.

Uitări neadormite se strâng ca într-o horă
Pe munții ce-n ecouri torc visele șirag
Și-n zori mă-ntorc acasă și-ascult oră de oră
Cum lângă tocul ușii mă cheamă un toiag.

Când lângă tocul ușii m-așteaptă un toiag,
Sub ghere seci mă sfâșii, visându-mă fecioară.
Călări pe cai de neguri îmi tropotesc în prag
Stafii prelungi de doruri ucise-n călimară.