Un Pom Stingher
-de MVB

M-am îmbrăcat în haine bune
S-ascund durerile maligne
Am pus o candelă-n fereastră
Aștept să vină vremea noastră.

Nu e zăpadă și nici ger
Nu-s fericit și nici nu sper
Cu poza ta mă-ngân acum
Și nici nu știu ce să mai spun.

Nici nu știu cum să te mai cer
Nici nu știu cum să te mai sper
Nu știu cum să te mai doresc
Nu știu cum să te mai iubesc.

Căci orice-ași face-n orice zi
A mea nu ești și nu vei fi
Stingher și obosit și sec
Crăciunul singur mi-l petrec.

E noapte, calm și nu e vânt
Și de Crăciun tot singur sunt
Vreau să-i adun pe toți din drum
Să fim toți singuri de Crăciun.

E un Crăciun comercial
Cu cărți de plastic – e banal
E un Crăciun pustietor
Fără speranță, fără dor.

Nici pom de iarnă n-am făcut
Ce rost mai are? A trecut.
S-a dus cu tot cu zurgălăi
Și a lăsat pustiu în noi.

Cafeaua s-a răcit în cană
O încălzesc a treia oară
O beau și rece și fierbinte
Ca dragostea ce nu mă simte.

Te-aștept mereu să vii de-acolo
Dar fericirea ta-i dincolo
Vom fi mereu doi negăsiți
Doi pomi de iarnă amorțiți.

M-am răzgândit într-un târziu
Crăciunului să-i dau omagiu
Am pus și eu un pom stingher
Să-ți fie punctul de reper.

Poate cândva tu vei veni
Și fericirea vom găsi
Și pomul îl voi arunca
Să nu mai pleci din viața mea.

Dar nu mai știu dacă să sper
Căci trupul meu este auster
Mereu oricât ași fi de dornic
Adânc tot sufletu-i astenic.

Simt un cuțit sa dau la vene
S-alunge sângele din ele
Să îmi graveze sufletu’
Cu trei cuvinte: “I love you!”


MVB @12/25/2010

Nici nu știu cum să te mai cer…