astăzi
lăsându-mi ochiul drept nepictat
omizi o să prindă golul găunos ca o umbră
în spațiul alb de pânză
metamorfoze obtuze
vor deschide pleoapele
muguri prin nețesutul
și frunze verzi de obsesie
vor accentua cearcănele
în orbire
portocale descojite între gingiile goale
pietre
ce-și sapă mormântul
printr-o forță ce-ar trebui să arunce
dar în loc soarbe-adânc

și ea îmi va trage o palmă
peste obrazul stâng crescându-mi roșii
păduri cu frunzele căuș
alveolele tale, glomerulii sau
sclerele lipite de ecranul pixelat de albastru
peste umerii lați ai vulturilor cu pieptul despicat
ca un plug spre-adâncire

o să ningă
alb, surd
dar alb

ia-mă așadar
dacă ai noroc ne potrivim mai târziu
astăzi sunt, mai bine zis am fost, dar tu
îmi ștergi orice urmă înapoi
cu super-glue aduni hârtiile rupte
între aici și orice
într-un ochi nepictat
neconceput

din mânecă lovit de vânt
nisipul
și degetele mele păpădii
neliniști peste coarde de harpă
o barcă răsturnată-ntre ostii
și
o hartă tremurând sub briză
zâmbind
ca o coajă de ou