Vă cuvântez, eu, ne-profetul.

Ardeți pământ, strigați-vă fericirea
Că ați chelit un munte de pădurea de aur,
n-auziți sfâșietoarele gemete de moarte
dinspre trunchiurile agonizante,

ridicați vălătuci de nori negrii arși,



ucideți sălbăticiunile timide cu gesturi
și nerăbdare ... sportivă,

clorăm, azotăm, cianozăm apa vieții
transformând-o în apa morții,

mirați-vă deci că nici 1001 de revărsări
nu ne pot spăla,

e prea târziu să aprindem candele vieții ucise,
e prea tardiv pentru remușcări,

e un non sens să regularizăm în moarte
râurile și pârâurile mici,
e ilogic să ne plângem soarta invocând
Domnul Dumnezeul nostru
pe care-l pângărim în ocară zi de zi,
vorbim despre drepturile omului
înainte de a instaura drepturile inalienabile
ale vieții.
să respectăm dragostea
ființelor pentru viață,
vă rog, să sacralizăm iubirea sinelui de a fi.