e ca un arc așteptând să tragă
mișcarea ei se mlădie sub privirea oprită
am amuțit draga mea nimfă de seară am
încremenit întru nemișcările tale
acum cobor noaptea peste ferestrele noastre să nu
mai vedem o altă realitate decât această clipă absurdă
unde lumea se oprește din existență aici
ești ca un nufăr dezlănțuit în petalele sale
strivind în miresme întâmplările așternute pe neașteptate
ești ca și cum ea ar fi o necunoscută a serilor întâmplate
adânc între brațele noastre aflate întraripate pe piele